Cum să îți faci cont pe Spotify chiar dacă nu e disponibil în România

Eu nu prea pot să văd lucruri și persoane acum fără să le potrivesc cu o muzică. Indiferent de unde vine, chit că sunt în căști, boxe sau așa, venind pe nepregătite, nici nu o prea evit.

S-au inventat multe lucruri utile în ultimii ani pentru ca noi să avem muzică. Unele dintre cele mai folositoare instrumente sunt stream-urile de muzică gratis cu o bază de date imensă pusă platouaș pentru urechile noastre hulpave de a descoperi piese noi și bune. Avem până acum în țară celebrele deja Deezer și Zonga, fiecare folosindu-se din ce în ce mai bine de operatorul de telefonie adiacent (Deezer cu abonamentele Orange, Zonga cu abonamentele Vodafone).

Ei bine, primul serviciu din acesta de stream muzical gratis  folosit de mine și cu o abilitate de a crește incredibil de frumos, mulat pe tot comportamentul meu muzical în cadrul platformei, este Spotify. E aproape asemănător celorlalte două menționate de mine, cu niște mici amănunte de precizat: Spotify are peste 50 de milioane de utilizatori activi, printre care și celebrii artiști și chiar Obama, cum spune o reclamă de la ei, este free atât timp cât poți suporta între 3-4 melodii câte o mică reclamă audio de 10-20 de secunde (din punctul meu de vedere nesupărătoare, unele-s chiar simpatice), are peste 30 de milioane de piese disponibile pentru ascultat, o grămadă de aplicații folositoare pentru a descoperi muzică nouă sau pentru a face playlist-uri, abilitatea de a face foldere de playlist-uri să nu le încurci și, ce e mai important, nu e încă disponibil la noi în țară. Dar hai să avem ac de cojocul acestui fapt.

Multă lume m-a întrebat cum se face, așa că mai bine pun aici toate indicațiile. Sunt foarte simple și la îndemâna oricui.

1. Descarcă aplicația-extensie de Chrome sau de Firefox numită Hola Unblocker (Chrome aici, Firefox aici, sunt și altele la ei pe pagină), un serviciu de VPN numai bun;

2. Intră pe Spotify.com. Ar trebui să îți apară imaginea asta tristă și e păcat să rămână așa.

3. În bara de aplicații din Chrome sau din Firefox (dreapta sus) click pe fața aia simpatică ce arde. Se va deschide o căsuță plină de steaguri colorate din care poți să alegi cu încredere steagul USA unde Spotify este de mult timp utilizabil.

4. (S-ar putea să nu mai fie nevoie de pasul ăsta, but just in case…) Intră pe acest link (https://hola.org/access/spotify.com/using/vpn-us) și apasă pe fereastra aceea pe care spune „Access Spotify.com Go”. E de fapt un script care se instalează imediat și îți deblochează site-ul Spotify.

5. Ei bine, bravo, ai intrat pe Spotify, nu trebuie decât să-ți faci cont (eu m-am înscris cu Facebook ceea ce-ți recomand și ție) și, dacă vrei, poți descărca și clientul de Windows sau te poți juca numai pe player-ul de web, care nu are aplicații, însă.

6. Contrar multor bloguri, nu sunt 10 pași în total, așa că-l folosesc pe al șaselea să-ți urez bun venit (și) în grupul utilizatorilor de Spotify din România. Fie ca lumina!

Dacă nu merge ceva în pașii de mai sus, nu ezita să-mi spui sau să-mi oferi și alte variante de accesare Spotify în România, îmi vor fi folositoare și mie, dar și altora. Mulțumesc.

P.S. Pandutzu, știi că-ți datorez dragoste veșnică pentru Deezer, dar trebuia să spun. :)

10 stadii de bețiv cunoscut.

„Nu știu ce vreau, frățică! De fapt știu ce vreau, zise Mocasin cu jumătate de gură, amețit, abia ținându-și fața în mâini și tot corpul pe picioare… Șhhiii tuuu șșsssștii ce vreau, pencă… PENCĂ tu ești iubitul meu. Iubitul meu prieten eșssști… numai TU! și Mocasin îl împunse pe Marcel cu degetul arătător, tare, mai mai să se dezechilibreze și să se prăvălească. TU!”

1. „Adică, mă gândeam io, Marcelă, Marceluuțule, că să ne ducem să mâncăm, continuă Mocasin, punând un picior în fața celuilalt cu vădita intenție, convingere și concentrare de a merge mai prost decât o amibă. Nu știu ce, nu te uita așa la mine că mă ia cu amețeală, Marcelucă! Aș băga niște șaormă și parcă aș băga și niște ceafă, sau o pizza, sau un burgăr! Sau pă toate!” pauză, să-și tragă sufletul și un picior din găleata de gunoi „..artofi prăjiț'”.

2. „Băi Marcel, vino să te iau în brațe. Nu, nu așa! iar Mocasin își împleticește mâinile și se uită cu drag și cu doi ochi încrucișați la Marcel, mai mai să-l sărute pe nas sau din greșeală, între ochi. Ce faci tu, dragule?? Ce fugi așa? Nu poți să mergi încet?”

3. „Băi Marcel, băi! BĂĂĂĂĂI! Vi-ncoa! Vi-ncoa la mini, uăi!” cu un vădit accent moldovenesc, el născut și crescut în București, la fel cu tot neamul lui. „Măi Marșel… Tutu, tu mi-ai văzut măi… telefonul? Ia sună-mă, că-s aici. Mie-mi trebuie telefonul s-o sun pe Aurica, băi! Să bage cheia-n ușă, cum să nu.”

4. „Băi Maricel! Da’ încărcătoru’ știi unde l-am pus?”

5. „Le-am găsit!” zise el triumfător, cu același cap roșu și cu ochii încrucișați în el, transpirat tot de victorie ca un Aristotel abia ieșit din cadă. Erau la el în buzunare. „Băi Marcele… Nu pleca, că mă duc să mă ‘iș. Mă ‘iș pe mine, mă phish. Acum mă duc. Stai așa, uowowouo! Vreo cinci, zece minute, o juma’ de oră, să mă piș!”

6. Din baie: „Băăăăăă!!! Marceleee! Să știi că m-am dezbrăcat, drăguțaa! Sunt în chiloț’. Frate, nu mai suport căldura asta, ia să dau jos sandalele.” Iese. Așa cum a zis, îmbrăcat ca un prunc în boxeri pe care scrie „Pink your lady!” „Hăăăhăăăă, gata fetelee, petrecere în pijamăăăarghbfff”

7. Vine iar din baie: „Bă Marcele, am făcut… ‘are rău Marcele, nu mai fac!” începe să plângă. „Mocasin nu mai face, promit. Marceluț, vo’ doi litri de apă, așa, ai?”

8. „Cine dracu’ se crede aia că e? Cine, bă, Marcele? BĂĂĂĂ, vă sparg pe toț’ cu relația mea de căcat, bă! Un lucru nu mi-a dat și ăla n-a fost de băut!”

9. „Frate, un pat îmi trebuie mie acuma. Mă liniș.. Da, mă liniștesc. Nu mai zic nimic. Dorm. Pat, moale, plapumă, tătică” și se trântește în bucătărie, printre picioarele tuturor. „Pat..”

10. Se trezește puțin din somn, între viață, moarte, picioare și o felie de roșie pe față. „‘celee… Da’ ceva de băut nu dai?”

Film de acţiune cu pisici: „Kittens On The Beat”

Scenă cu Pisică atacând în clipul „Kittens On The Beat”.

Din acest videoclip se înţelege că hoţii de şosete nu preau au şanse cu nişte paznici vaşnici.

Clipul se numeşte „Kittens on The Beat”, e făcut de Corridor Digital iar piesa e Wildstyle de la Savant şi face parte din categoria lui Dubstep. Mai e şi un clip „Behind The Scenes” la fel de simpatic, numai bun de urmărit, ceea ce vă doresc în continuare:

Despre aşezatul mâncării în pagină.

Primul nivel la care ajungi atunci când te uiţi la emisiuni de gătit e modul în care aranjezi totul în farfurie. Pentru că de ceva timp încoace, emisiunile preferate de la televizor mi se par tot cele care se leagă de mâncare. Că am pornit de la emisiunile lui Radu Anton Roman spre sezoanele de No Reservations ale lui Anthony Bourdain, că e Bizarre Foods a lui Andrew Zimmern, Top Chef (că tot m-am apucat să iau sezoanele la rând), băgatul la burdihan are o cu totul altă valoare atunci când mai şi ştii despre ce e vorba în gătit. Cu ochii aţintiţi în ecran, un simplu cârnat e deja un ospăţ intergalactic. Văzându-i pe sus-numiţii călătorind, nu neapărat prin România, dar pe oriunde în lume, nu se poate să nu ţi se iţească în cap o cât de mică ştiinţă a ceea ce pui pe masă. Te mai duci în bucătărie atunci când e pauză şi parcă altfel aşezi salata în jurul piureului de cartofi, sau pilaful pe lângă copănelele rumenite bine. Nu contează că sunt mâncăruri simple, contează să impresionezi pe cineva, fie el iubit, iubită, mamă-tată, pisic sau căţel (… pentru că altfel arată grăunţele de Pedigree lângă tocăniţa Purina…). Pentru că totuşi, pofta bună vine din aşezarea mâncării în pagină.

 

Sursa: FoodPornDaily.com

Cine şade la fereastră, e online (CES – Samsung Smart Window)

Când mama îl aştepta pe băietul ei care nu mai vine, avea o fereastră clasică, fără USB. Dar acum, peste mulţi ani, mama 2.0 a lui George poate aştepta într-un mod cu mult mai distractiv, urmărind chiar şi poantele de pe Facebook ale partenerilor de tricotat. Iar noua reţetă de chiftele cu iaurt va fi o reală plăcere şi un sentiment de saţiozitate pentru cei peste 10 noi followeri de pe twitter.

Până când, la un moment dat, George chiar era de vreo două luni acasă, şi îndopat cu chipsuri şi bere îşi privea mama jucând cityville şi plângea pe ascuns şi el la telenovelele de pe fereastră. Ba chiar, de plictiseală, făcuse şi curat în cameră. De fereastra din camera lui nu şi-a făcut nimeni probleme, istoricul din browser era gol în fiecare zi.