A început să scrijelească apăsat, ca un elev stângaci care încearcă prima dată să facă ondulații pe o tablă goală, confuz și pierdut de parcă nu ar ști de unde pornește curbura și unde se sfârșește. Doare, zgârie, scrâșnește din dinți a plăcere și se așează de-a lungul creației sale.
Cu timpul în explorările câmpurilor goale, stiloul cel negru a început să culeagă forme noi și litere, aproape cuvinte și bâiguiri de senzații, tremurături pe coaste și pe piele, de parcă lungirea asta într-un lan de caligrafie ar fi aburi lăsați de inspirația vieților trecute.
Din zgomote și zgârieturi se creează fraze, legate timid la început apoi din ce în ce mai hotărâte, cursive și întortocheate dar cu un înțeles sigur, pornind dinspre gât în jos astfel încât fiecare mesaj să-și atingă scopul, punctul, codițele de semnătură finală.
Din fraze, lovite de soartă ca linia vieții în palmă, sfârșitul veni aproape sigur, trupul își deschise cartea și, în lumina difuză a unei lămpi sub formă de glob pământesc au pornit visele făcute pagini și cuprins.
Blogul lui Transp 