Am intalnins si ninsi fericiti

Cred ca e bine sa fii copil si sa te joci. In aceeasi ordine de idei si datul in mintea copiilor e benefic, cateodata. Nu in excese, ca doare. Se supara copiii si nu se mai joaca impreuna cu tine

Asa s-a facut ca ieri a inceput sa ninga, a nins mai diferit decat in zilele dinainte, care erau categorisite in modelul „fleoscaiala”, s-au acoperit negurile asfaltului bucurestean si multe capete, dintre care cele mai multe… mici si de pitici, s-au ivit de prin plapumioare si-au inceput sa adune zapada alba in manusi colorate, sa traga saniile si sa-si poarte fularele la fel de colorate intr-o veselie de iarna. Imbujorati si cu parinti pe langa, sprincene pline de fulgi si cizmulite pline de troian, miniaturalii oameni de zapada s-au racorit si si-au format vocile pentru strigate zambarete de iarna. Pe care cu mare drag le accept in acoperirea de colinde englezesti, hrusciene si de metrou, pentru simplul fapt ca strigatele acestea is prea rare iar colindele prea multe. Incalzirea globala bat-o vina.

Sanii urcand, copii alunecand ca niste pinguini neindemanatici, haiosi, incaciulati cu ciucuri sau cu capul gol, ochi scanteind, pantaloni doua perechi si aparatoare mici de zapada peste ghete, asta am fost ieri cu totii, cred. Ceea ce e un lucru bun. Pana si masinile au fost mai rare, si ne-au dat dreptate, bucurandu-se de bucuria noastra si invitandu-si stapanii proprii pe afara. Chiar si pentru a lopati zapada de pe ele.