Bunatate

Dati-va la o parte ca imbatranesc, sau ceva. Pentru ca de dimineata un batranel mi-a oferit locul lui, in metrou. Am zis „Nu, multumesc mult”, cu toate ca in gandul meu eram deja pe scaun, poate chiar si adormeam, pirotind placut.

Chestia e ca m-a cam „sidefat” situatia.  Pana la urma, am intalnit si romani fericiti.

Bunatate

Euforia perpetua (acelasi autor)

Imi pare foarte rau ca nu am aparat de fotografiat pe care sa-l tin mai aproape decat pe ala de l-am stricat la display si nu se vede prin ecran mai nimic, decat un desen abstract, ciudat si luminos, cu linii care arata cat de misto s-a spart.

Avand un aparat de fotografiat la mine, as fi fost pe faza si as fi dat imaginea cum trebuie, aci pe blog. Acu ma multumesc numai sa povestesc, inghitind in sec.

In tramvaiul 41 scria asa, pe un mic afis: „Politia comunitara va sfatuieste: Feriti-va de „HOTII DE FRUMUSETE”” iar mai jos, cu o carioca rosie, „de Pascal Bruckner”.

Impresionant.

Euforia perpetua (acelasi autor)

Metrou, singuratatea mea…

Mi-a venit in cap gaselnita prin care ma gandesc la ce face tot omul atunci cand e in vagonul de metrou. Chit ca e multa lume sau putina, lipsa activitatii e destul de stresanta natunci cand te simti singur, deci:

– cea mai faina actiune, citeste ziarul vecinului;

– consulta harta metrourilor de pe neoanele din vagon, si puncteaza in minte pe care linie e si in ce punct al hartii;

– numara gaurile difuzorului de la conductor;

– jocuri de priviri (care pleaca primul privirea, in loc sa staruie curajos, pierde);

– citeste carti din ce in ce mai mari sau mai interesante, dupa nume (Kurt Vonnegut, Bulgakov, Salinger, pana la ditamai Dostoievski); dar doar pentru a se face uitat sindromul „Libertatea” din care cu totii facem parte;

– jocurile pe telefon;

– maneaua pe telefon;

– soneria de telefon ciudata (o broasca oracaind am auzit odata), sau haioasa („maaaaai mamaaaaa maaaa, mi-e foameeeeee maaaaaaa”);

– numara sau urmareste cablurile de pe singurul perete pe care-l vede ca se perinda prin fata ochilor lui, ala subteranu’; sau nu singurul, mai e si ala de vis-a-vis;

– strategic, dezvolta simtul atentiei la maxim, prin urmarirea tuturor colocatarilor de vagon care posibil vor cobori la statia urmatoare; ca sa-i ocupe el locul;

– leganarea ca pe o placa de surf;

– se gandeste cel putin o data la apasarea butonului aluia de alarma (asta pentru calatorii care circula de cel putin 2-3 ori cu metroul);

– cei care stau in partea vagonului care are geam catre vagonul din fata isi inchipuie ca sunt intr-o urmarire cu masini;

– inghite in sec atunci cand cineva de langa el mananca; inghititul in sec din metrou e printre cele mai puternice din lume, fapt intamplat si chiar demonstrat;

– sudoku’, nationala pe metrouri;

– se uita in decolteul fetei de pe afisul de pe stalpii din statie, numarand pixeli;

– daca sta in vagonul din fata sau ultimul vagon, neaparat vrea sa se uite pe gaura aia de unde a iesit clanta sa vada linia de metrou si ce se intampla „dincolo”;

– citeste regulile de circulatie cu metroul; pana si antetul si notele de subsol, daca exista;

– numara pantofii calatorilor de pe scaunele din fata lui, analizandu-i dupa calitate, culoare si dati cu crema sau nu;

– se gandeste ca daca s-ar inchide lumina si s-ar opri trenul intre statii, ce orgie ar iesi;

– face toate actiunile de mai sus.

Si mai sunt o groaza…

Metrou, singuratatea mea…

Marsul pinguinilor cu basma sau fara

Bine ca mi-a amintit Dragos:

M-a incantat si ma incanta sa aud asemanarea asta intre o masa mare de oameni si fiintele alea care se perinda pe la Polul Nord. Mai ales acum, ca se apropie iarna si fiecare se buzunareste sa-si gaseasca loc cald pentru maini sau isi trage gulerul mai aproape de gat, pentru a concepe in caldura lui o piroteala placuta.

Se intampla cam in fiecare zi treaba asta, atat la metrou, in pasajele alea imense de la Victoriei sau Unirii cat si in tramvaie si autobuze. Fiecare impingandu-se, mai comod sau mai nesimtit, in omul de aproape, pentru a ajunge cat mai repede la iesire sau la intrarea in alt metrou sau autobuz… sau mai stiu eu ce. Ganguriri zgomotoase si repetate ii acompaniaza, ceva gen manele in telefoane amestecate cu ghiozdane chiraind a scoala de dimineata. Sau e pur si simplu liniste atunci cand te gandesti sa fie liniste, si din gramada aia mare de oameni iti vine in urechi o simpla si haioasa sonerie de telefon: „Maaaamaaaaa, maaa maamaamaaa maaaaaaaaa…!!! Mi-e foaaaaame maa maaaamaaaa maaaa!!”.

In tramvai, cel putin in 41 ala cu care ma intorc eu acasa, incepand de la sase seara, e prapad. Pinguinii tocmai atunci isi depun ouale, iar masculii se inghesuie sa si le pazeasca. Altii mai morocanosi sau invidiosi, nu stiu sa spun cum devine cazu’, se inghiontesc sa le fure. Si iaca asa, fiintele care se supara sunt tot babutele pinguin (acei pinguini cu basma), care mai dau si cu cate-o umbrela in ceafa (nu mi-am explicat niciodata cum de se pot misca asa de agil cu umbrelele alea, dar asta e inca un mit, pe langa salariul Escai si ce numar port eu la pantof). Cearta generala, si dupa trei statii se elibereaza toti, dandu-si drumul pe imas, in fata masinilor claxonand de zor. Ele nu inteleg ca, iesind dintr-o asa mare gramadoaie, singurul sentiment e dulcea libertatea cu aer curat si poluat de Bucuresti. Nu ala transpirat de tramvai inghesuit pana la refuz, model „cutia de conserve”.

Marsul continua catre casa, unde fiecare isi are rostul in liftul lui. Cu alti cinci vecini-pinguin care nu stiu sa astepte ordonat in fata usii, sau cavernei de pinguin mai nou la mine in bloc, asa de bine si de aratos arata. Mai ales cei cu „sacosi de rafie”, acele prelungiri ale bratelor de pinguin, pline cu vin de tara care abureste a miros de tara si saci aerisiti. In acelasi fel urca, asa, cate trei odata, in acelasi fel coboara, primul ala din spate.

Apoi, caldura pinguinilor de casa se aciueaza in vreo plapuma, sau intr-o gustare fierbinte, pentru gat, pentru ca nu-i asa… fiecare pinguin isi are cantecul inimii lui, si trebuie sa se faca important cumva… Asa, ca oamenii in viata de zi cu zi. Din metrou, tramvai, autobuz, caruta cu doi cai…

Marsul pinguinilor cu basma sau fara

Metrou, deci exist! (ganduri de sub pamant)

„Mai e putin si incep colindele. Alea pe care le cant io: „Domn, Domn, sa-naltam!”, „Flori dalbe, flori de mar”, „La Viflaim colo-n jos” si alte cantece frumoase, vesele, despre Iisus si nasterea lui.
Trebuie sa castig bani. Altfel dobitocul ala ma bate. Ma suspenda, ma lasa fara respiratie. Ar trebui sa mai am si bani de buzunar pentru o punga de-aia de bunatati. Sa trag din ea. Din colac. Sa visez. Sa nu ma mai doara.
Si sper sa nu mai existe vreo proasta de-aia batrana care in loc sa-mi dea bani, imi da mancare. Mancarea e buna… buna de batut, mdeh! Pentru un coltuc de paine primesc trei araci peste maini. Pentru un pateu de-ala cu branza, cinci. Asa ca…”

„Mai e putin si incep aia cu colindele. Ai dreacu’. Mana la munca nu poa’ sa puna si ei. Sa munceasca, si sa vada cum se castiga banu’ frumos. Nu sa rebegeasca prin canale si sa-i bata stapanii si sa-i… Doamne iarta-ma, aia din Belgia. Munca, domle, munca. Sa aiba timp si de distractii dupa aia. Si femei! Eeeeeh…
E cam frigut aici. Iar e baba aia care vrea curent ca daca nu, moare de cald. ‘R’ar a dracu’. Sa-nghet io aici ca daca nu, moare baba, se sufoca!! Si nici ala nu lasa ziaru’ mai jos, s-o vad pe tipa aia cu fundu gol… Oaileeu…!”

„Ce conopida masii se-aude, frate? Ce e zdranganeala aia la ala-n urechi? Rocku’ mamii voastre si hausu sa va fie! Isi strica urechile, auzi-l-ar benga sa-l auda, la 50-60 de ani. Sta si se uita ca vita-n gol… Si miroase ca dracu’. Si ia uite batranica aia. Sta-n picioare, se sufoca, saraca, si un loc liber nu-i lasa, nemernicu’. Sta pe scaun ca leguma, sta-i-ar legumele-n gat. Dac-as putea, i-as da o bucata de s-ar duce pe geamu’ ala-n sus. Numai, naibii, e atata inghesuiala aici, ca nici nu ma pot ridica.”

„Fraieru’ asta vrea sa-mi citeasca ziaru’. Baaaaah, ia-ti ziar, baaaaah! Vii in metrou sa-l iei p-al meu, a? Sase lei n-ai in buzunar! Nah, fraiere, nu-ti arat, nah. Ete, vezi? Alexandra Dinu! Vezi ce frumoasa e? Ce picioare, ce fund? A? Vine sa-l manci! E, acu n-o mai vezi… obsedatu drecu’. I-auzi frate, sa se uite el cu ochii aia beleojiti! Traditie de metrou, a? Na-ti mah traditie! Uite-o… Nu eeee! Heheheheeee…”

„Bah, Gianni o fi fost? Sau care puii mei? Care mi-ai dat bani, bah? Lasa, poate mi-o zice azi…”

„Uofffff… uoffff… Ce cald poate sa fie, maica… Si intra atat de putin vant pe usita aia… Oare cum sa mai deschid alta, ca nu mai ajuung… Uooff, si am si sacosele astea cu porumb aci… Si ma doare spatele… si e inghesuit. Oare ce se-nghesuie nepotu’ asta asa in mine? Vrei porumbi, nepoate? Uofff…
Si ce fasaie asa?”

„In the riveeeer… of salvaaaatiooooon! Taanaanaaaanananaaah! Pfua ce bine ma simt! Alina e bestiala, bestialaaaa… Si maine-mi iau chitara. Si-i cant.. ce sa-i cant… Dracu’, n-am mai fost asa de indragostit inca din perioada mea de Nightwish. Semana Diana fix cu Tarja. Si daca Tarja era la fel de buna la pat ca Diana… Sau e? Da nu mai e Diana… M-ai parasit, a? M-ai? Na mah, ma decurc… Cu prietena ta cea mai buna… De fapt, de-acuma, fosta… bahahahaa! Bahahahaa, ce ganduri bahice-mi trec. Si de bucurie, ce l-as mai bate pe manelaru’ ala!”

„Iar ma duc la scoala aia nenorocita. Iar ma rog de Mihai sa-mi dea macar o atentie. Iar ma strecor de colo pana colo, doar sa ma vada. Sunt o loserita. Sunt pierduta. Sunt… L-as omori cu mana mea, numai sa stiu ca se uita dupa alta… Dupa alta! Raluca… pockemonita aia. Ca-i frumoasa… Si vorbesc impreuna… Vai, as plange si l-as spinteca din priviri… Trebuie sa scriu asta in caiet neaparat. Si desenez si-o sageata inrosita in sange. Sangele lui…
Ah, mi s-a dus bretonu’… Stai pe partea dreapta, blegule… ce par bleg am…”

„Bah, iar incepe ala cu rugaciunele, frate? Iar tre sa dau bani, frate? Iar bani, iar aurolac, sa mori in canale, frateeee? Frateee… ce telefoooon, bah deci cum s-aude… Petalaaaa, dupaa petaaaaala, nu lasi dragosteaaaa sa moaraaaaa!!! Simona Sensual, frateeee. Bai deci daca as fi in club, as fi meridional, fratee, atata energie am in mine… Meridional… Cum zicea Fane! Dracu stie ce-nseamna. Frateeee…”

„Deci daca scadem creditul in lei in la firme, persoanele juridice or sa sara in capu’ meu. Si am atatia clienti din ginta asta incat ma linseaza. Ma linseazaaaa! Ah, dar ce trebuie sa ma gandesc la chestia asta acum, nu stiu. Uite, mi s-a dus si scama aia de pe sacou. Unde naiba o fi cazut? Ce ma intereseaza? Tot pe langa mine… probabil in sacosa.
In fine, si cum ziceam… Ce naibii sa zic, ca de fapt gandesc, hahahaa! Fraier… Asa, deci… Ma duc la Ramona si-i zic de chestia aia cu facturile de Trans… Mda! Sa ma uit in ochii ei, asa…”

„Ah, mi s-a decolorat aici, unghia… Mor! Acuma i-a venit, cand trebuie sa ma vad cu proastele alea, sa moara de invidie. Mi-am luat rochia asta din Miniprix. Era singura disponibila si seamana cu aia de firma. Sa moara alea, ca nu le spun. Ce, nu strica o minciuna cand vreau sa fiu mandra de mine! Si vai ce fund are ala in sacou… Pacat ca are sacosa. Sacosa cu sacou… ce bou… aaa, ce gluma am facuuuuu’… mor!!! Tre sa le zic la proasteee!”

„Ce?”

„Hai maa…offf, iar am pierdut semnalu’… Si manelistu’ ala asculta in prostie, si tare… Educatie muzicala pentru romani, nah. I-as smulge cu penseta… Ce sa-i smulg? Copitele alea netaiate… Asta i-as smulge! Nu va mai potoleste starea, si mai sunteti si urati cu spume”

„Maine ma duc la florarie… Vreau sa stiu cat costa un buchet de flori ca acela de ieri, de la Alex. Ce frumoase erau… Eu zic ca-s orhidee, si-s scumpe… Ma iubeste mult! Si eu il iubesc… Si-l simt acum in brate. Oooof, as sta in loc cu el, numai sa se opreasca timpul odata… Il iubesc… Si stiu ca ma iubeste…”

 

Metrou, deci exist! (ganduri de sub pamant)