Ane Brun la Sala Radio – Când viforul norvegian e transformat în căldură

Ane zicea asta la un moment dat, în timpul concertului. Că s-a născut acolo, unde frigul adus de vântul oceanului Atlantic mușcă din tine, și asta te formează, te împinge de la spate spre înainte.

Nu am fost niciodată în Norvegia și Suedia. Aș vrea, nu zic nu, îmi doresc foarte mult să văd aurora boreală, e scrisă această dorință cu bold pe bucket list. Dar până atunci e bine să mă bucur de piese din puzzle și să zic cu convingere că dacă aurora boreală ar avea o voce, sigur s-ar pune în calcul acolo și glasul Anei Brun.

„Atunci când sunt singură pe scenă, e ca și cum aș intra într-o stare de meditație.” Ca un greiere de primăvară pe lângă faruri de lumină, ducând în spate în loc de un grăunte și jumătate o parte din aurora boreală pe care mi-o doream.

Sunt puțin obsedat în ultimul timp de muzica ei. E de o căldură soră cu focul interior al fiecăruia dintre noi atunci când iubim cu nesaț. Cântece de iubire sunt majoritatea în muzica ei și iubirea se pare că i-a ocupat până acum mare parte din timp. „E bine să iubești de mai multe ori în viață, să ai mai multe iubiri și, desigur, multe despărțiri, te ajută mai bine la muzica pe care o cânți.” Mi-a adus aminte de un citat pe care nu pot să-l redau acum în cap, dar totuși… „tristețea îți ajută arta”. Parcă așa era.

Luând playlist-ul ei de la concertul de duminică seară la puricat, am observat ceva sau m-am convins să cred asta, nu știu despre voi ceilalți. Totul a fost ca un film artistic în care eroul principal e fiecare dintre cei care a privit și ascultat concertul. Locul nu era pe scaun, era în fiecare dintre versurile Anei Brun, iar sala mirosea a melancolie. Și acum scriind rândul ăsta mă mai gândesc la un lucru pe care nu vreau să-l pierd din scris (am eu așa o lege nescrisă că e bine să scrii în continuu, fără să te prea uiți la ce scrii ci mai mult la ce simți că scrii, și asta e bun ca sfat). Au fost foarte mulți tineri în sală, cu o medie de vârstă puțin peste 25 de ani. M-a bucurat, m-a bucurat mult știind că molcomul ăsta de muzică e atât de căutat și gustat cu atâta pasiune. Paharul de ambrozie pe care nu-l poți deloc refuza.

O știu dintr-o colaborare cu Peter Gabriel pe o versiune despre care am mai spus în articolul anterior (Don’t Give Up). Acum, o știu în carne, muzică și oase, cu tot cu cele 5 chitări ale ei, schimbate după muzică și după simțit cu fiecare scenă din filmul artistic. Îmi place să-i creez castelul de nisip al muzicilor ei și să-i respir sarea de Atlantic din căldura versurilor. I saw her Halo. I was One with her Words, I experienced The Fall in her Undertow.

Dacă mi-a plăcut? M-am pierdut de cât de mult mi-a plăcut. Ceea ce am dorit pentru fiecare om care a fost la concert și ceea ce-mi doresc pentru fiecare om care va hotărî să-i asculte muzica.

Mulțumesc, Ane Brun, pentru o seară minunată de duminică.

Mulțumesc, Twin Arts, pentru un așa eveniment și pentru invitație.

Frumos ca o seară de primăvară în casa unui greier norvegian.

Poze de la concert aici, via Miluță Flueraș (click pe poză)

ane brun sala radio

Anunțuri
Ane Brun la Sala Radio – Când viforul norvegian e transformat în căldură

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s