Dacă te uiți mai atent. Despre concertul FINK de la The Silver Church Club.

Fink

Atunci când îți înfigi și zgândări cu unghia într-o portocală colosală, dacă te uiți mai atent vezi praful acela umed care sare din coajă și se duce peste genunchii degetului și peste tot prin mirosul pe care-l simți. Citric, mellow, de fiecare dată surprinzător, chiar dacă știi că se întâmplă. Dacă te uiți mai atent. E un zgomot cu miros în mai multe esențe.

FINK e artistul care își zgândăre și lasă să țâșnească suprafața tristă a lucrurilor într-un mod prietenos pe care să-l înțelegi. Ai putea să zici că stai lângă el, pe o bancă, trăgând din aceeași țigară, uitându-te cu el într-o pauză de viață și el se apleacă asupra situației și spune: „Bro, sentimentele sunt în felul ăsta:” apoi o polologhie de cuvinte în care tu te aventurezi în felul în care el vrea ca tu să înțelegi, ca de la suflet la suflet, că așa contează cel mai mult. Muzical vorbind.

A adus în viața asta muzicală care mă înconjoară o piesă: „This Is The Thing.” De obicei ultima piesă în setlist-urile turneului, când capetele de țigară se sting și din fierbințeala dintre degete devine totul rece, ca un sentiment de nouă zi în răsărit (o fi bine să mă gândesc la mucuri de țigară reci prin nisip? habar nu am). Am simțit amorțeală în cântecul ăsta și din amorțeală am fost trezit într-o explozie de lumini de pe scenă. E cam bine să te trezești din savurare exact la finalul concertului, dar ce bine a fost! O producție tehnică pusă la punct minuțios și un talent cu inimă pus în fața ta, pe covor (covor, mă!) pe scenă. M-am rostogolit. Ne-a rostogolit.

Ieri seară la The Silver Church Club s-au parcurs mai multe distanțe, toate apropiate. Dacă ai fi vrut să atingi cosmosul cu degetele sau doar să te sui pe bloc cu capul în sus să vezi o nebuloasă mai aproape pentru că are mai mult praf de stele în ea, acolo trebuia să fii. Când sunetul trece prin tine trec și luminile prin tine. This is the thing.

Umblă fumul de țigară prin club ca o ceață. Pus deasupra fumului lăsat de aparate și pătruns din coapsele scenei de către luminile de turneu, orice neîncrezător crede în putință. Reach and grab. Pune mâna și faci. Hard Believer.

În primul rând e lumina, apoi versul lui FINK aseară. Și apoi răsăritul unui Berlin ideal și poetic, loc în care FINK își petrece mare parte din timp și din viață acum. E o atmosferă de weekend cețos prin care trec raze solare. Răsfoiești pe toate părțile și-n toate cărțile. S-a lucrat la concertul ăsta cât pentru a fotografia fiecare om și ins din public cu gura căscată a admirație și a „A pus cântecul ăsta fix acolo unde trebuie!”. Puzzle, să știi, la îmbinarea perfectă.

Mie mi-a plăcut foarte mult și probabil de asta am scris așa. Alții, mai mari sau mai mici decât mine, vor aborda partea mai tehnică sau nu a problemei. Dar mie mi-a mers la suflet concertul ăsta, mai dihai decât orice alt concert la The Silver Church Club. And I’ve seen a full bunch.

Anunțuri
Dacă te uiți mai atent. Despre concertul FINK de la The Silver Church Club.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s