Şi ea râde, doar e ideală.

În fiecare zi, Mireal e bărbatul ideal. S-a trezit odată cu primul cântec de cocoş, meditează cu ochii în prima ediţie de tabletă. Apoi îşi lasă mucul de ţigară în scrumelniţă, bea un suc de portocale pe care tocmai le-a cules dintr-o livadă din Drumul Taberei care nu e în Bucureşti, portocale pe care le-a stors el singur cu mâinile lui, şterge puţin cu un şerveţel scrumul ce a căzut pe lângă şi se duce la baie de unde pleacă fără să uite să lase colacul la loc şi capacul de la pasta de dinţi înşurubat la fel de la loc. În timp ce trage apa, zâmbeşte cuceritor în oglindă. Pentru de dimineaţă. I-a rămas un pătrunjel.

O trezeşte şoptit cu o pupătură.  Din patul ei moale (pe care el l-a construit, el l-a bătut în cuie culese special din grădina duşmanilor săi), ea se ridică zâmbind într-un miros de pizza rămasă de ieri seară, neîncălzită, şi un pachet de cartofi prăjiţi reci, tot de ieri seară.  Pupatul lui e împerecheat cu un after-shave aruncat pe obrajii lui proaspăt bărbieriţi cu miros de castraveţi, scorţişoară şi puţin ketchup în colţul gurii pe care i-l smulge ea cu un pupat.

Din sucul de portocale răzbesc două paie. Unul pentru el, unul pentru ea. Unul pentru nara dreaptă, altul pentru nara stângă. Începe să bată din palme şi să strige ca o morsă, smulgând astfel încă un sărut şi o palmă matinală: „Ce tâmpit eşti!”. Şi ea râde, pentru că e ideală. Şi el râde, pentru că e Mireal.

 

 

Anunțuri
Şi ea râde, doar e ideală.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s