Faces: 105 prim-planuri în cele mai bune filme.

Pe fundal e muzica lui Clint Mansell, muzică pe care cei ce au văzut „The Fountain” şi-o amintesc. Crezi că nu contează fundalul muzical? Mai gândeşte-te o dată şi dă volumul doar puţin mai tare decât percepe imaginaţia ta că poate să asculte. Feeling-ul (că aşa trebuie să fie) va fi superb.

„We don’t need dialogue, we have faces”. Sau cum tot sentimentul de a te uita la un film bun îţi răsună în cap ca o viziune a unui artist ce face prim-planuri cu ceea ce vei simţi în viitor. Feţe. Ochi. Priviri. Trei lucruri care te fac să analizezi şi să descoşi un caracter aşa cum crezi tu de cuviinţă. Nu zici că ai dreptate, dar îţi face plăcere să te şi înşeli. Într-un decor, într-o încadrare ce ţine sau nu cont de regulile cinema-ului, pentru că aşa îl ajută figura pe omul acela din faţa obiectivului. Senin, trist, îngândurat, melancolic, alcoolic, vesel, cuprinzător, mai că îţi vine să-i spargi nasul sau să-l iei în braţe, creativ, fandosit ca un băţ înfipt în… spate, ciudat, nervos, descoperitor al unui moment important într-o viaţă trăită doar în film. Aşa îi este dat actorului bun de film bun să fie.

M-am gândit că revenind puţin pe blog, ar trebui să scriu ceva şi pe lângă imaginile de câte o mie de cuvinte fiecare.

Vizionare plăcută. Şi dacă doriţi mai mult, aici e totul: Video Essay –  105 of cinemas most beautiful close-ups.

Anunțuri
Faces: 105 prim-planuri în cele mai bune filme.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s