Cu faţa aia de Bill Murray…

Dengue Fever – Ethanopium

Cu faţa aia obosită de Bill Murray nu ai cum să pleci. Unde să pleci? Cu ce să pleci? Şi de ce pleci, lăsându-te purtat de haine noi şi frizuri vechi, despletite? De ce să iei un autobuz plin de scaune goale, din care cresc oameni în fiecare staţie care începe cu litera D?

Pentru că e cald şi soarele ofileşte toate personajele. Rămâi numai tu într-o baltă de tablă topită, scoţând din când în când capul pentru a forţa o respiraţie gură la gură cu viaţa. Pentru a vedea, la orizont, mişcări orientale de fete Morgana cu şolduri mari. Pentru a trage dintr-un sirop rece o picătură de creier îngheţat. La o umbră de umbrelă pe un scaun care se balansează solidar cu frigul dorit cu ardere în pori. Toţi porii. Toate porile. Cupluri de pori.

Şi dacă te-ai obosit până acum stând pe scaune de autobuze la marginea de mijloc, e bine să mergi totuşi, de unul singur, de acolo până dincolo, trăgând dintr-o ţigară de caniculă şi bând dintr-un fum de cafea acolo unde găseşti de cuviinţă că ar fi bine să tragi dintr-o cafea şi să bei un fum de ţigară. În caniculă.

Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to Twitter

Like This!

Anunțuri
Cu faţa aia de Bill Murray…

2 gânduri despre &8222;Cu faţa aia de Bill Murray…&8221;

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s