Grasa, mama, si sandvisurile ardelenesti.

Intr-o zi calduroasa de primavara (asa incepe orice compunere) am zarit pe o minunata strada, parfumata de flori albe de mar, o fata care lacrima de fericire, sorbind dintr-o shaorma.

Si mi-am adus aminte ca eu sunt foarte pofticios. Sau chiar foarte, avand in vedere ca ma uitam hulpav cum acea shaorma se pierdea definitiv, intre dintii alb-imaculat-aproape galbeni. Drept pentru care mi-am readus aminte ca mama, fiind intr-o vreme insarcinata cu mine, a cunoscut o doamna, nu pot sa-i zic altfel decat grasa, la metrou. Care manca dintr-un mare sandvis. Din ala tot atat de gras, cu painea taiata pe jumatate, umpluta cu sunca, salata, probabil si putintele feliute de ridiche (un fetis de-al meu) , probabil si cu alte bunatati. Si fiind insarcinata, na… A cerut voie pentru o imbucatura.

Desigur, pe vremea lui Ceasca, gestul de a darui nu a fost acelasi cu rezolvarea temei „primesti insutit”. Si nici acum nu e, dar parca am vazut si oameni mai darnici cateodata. Se gandesc la sufletul omului mai nou, incep sa creada in „112” mai mult… Si de aici vine si concluzia ca atunci, in acel moment de care povestesc,  doamna aceea grasa si-a aratat profilul inspre mama, ingurgitand cu pofta din acelasi sandvis. Care la fel cu shaorma, scadea, repede si infulecat. De neiertat, as putea spune, intr-un loc public cum e metroul. Iar mama, fiind foarte sensibila si respectiv insarcinata, repet pofticioasa,  iar eu dovenind genetic in timpul unor filme sau nu numai, acest lucru, a inceput sa planga amar. Aceeasi doamna, adica grasa, ramanand neclintita. Cu vreo douazeci de ochi staruitori si dusmanosi asupra ei.

Nu stiu de ce nu mai vreau sa continui acest text, decat cu incheierea (ca in orice compunere). Mi-am adus aminte de ceva, am povestit, iar faptul ca domnisoara pe care am vazut-o cu shaorma nu mi se pare haioasa deloc, ma face sa adaug: Mama, cum a iesit de la metrou, plangand, l-a prins de gat (figurat) pe primul vanzator de sandvisuri si s-a ascuns intr-un parculet, de ochii lumii. Mancand cu pofta si plangand sughitat.

Priceless.

Anunțuri
Grasa, mama, si sandvisurile ardelenesti.

2 gânduri despre &8222;Grasa, mama, si sandvisurile ardelenesti.&8221;

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s