ce vrea sa zica poetu’

Pur si simplu am uitat de cand am scris ultima data pe blogul asta. Poate ca trebuia sa mi se induca starea asta de mahmureala „de dupa o bere” (aseara am fost la un concert Byron care a sunat excelent); poate ca trebuia sa fie o zi din aia de munca in care printre pauze putine si mici sa inscriptionez putin cate putin pe interpanza vreun cuvant, o propozitie, vreo fraza sau doua, ce-mi trec prin cap. Pe urma iar si iar pana se face vreun text din ala (in)coerent.

Cert e ca acuma eu scriu. Si pe moment ce scriu, imi trec prin minte atatea idei incat mi-e foarte usor sa le trec pe toate pe foaie, dar foarte greu sa le exprim in asa fel incat sa sune atragator.

Poate ca despre asta este vorba atunci cand scrii bloguri. Sa scrii si sa devii un magnet de pareri. Daca nu iti iese cu frumosul, atunci incearca in alt fel, cu uratul. Magnetizarea asta sa atraga si puncte pro, si contra. Sa faci pamflete e foarte usor, ne-am nascut si am crescut cu acest lucru in sange. Totodata si cu subtilitatile care ating muuult mai rau decat sinceritatea, spusa direct, pe fata.

Eh… Dar de ce sa ne invartim dupa deget? Sau degete? Sau toata mana?

Mie imi place sa scriu pentru ca imi doresc sa fiu citit. Altfel, daca nu as vrea sa fiu citit,  dar totusi mi-ar fi placut sa scriu, probabil as fi inceput un caiet A4 si l-as fi terminat. Pe urma altul si altul, ca la varsta de 15 ani cand am pornit o asa ceva si imi iesise jumatate de nuvela cu o poveste legata de piese de sah. Asa, umanizate, descrise intr-un hal prea descriptiv incat fiecare cuta avea o caracteristica psihologica. Dar m-am lasat, ca adormeam, si ma gandeam ca si cine ar fi citit respectiva nuvela ar fi adormit la randul lui. Aveam nenumarate Almanahe de sah pe care le citeam inainte sa adorm, si mai toate erau pline de povesti din astea. Asa ca de ce inca una?

Probabil ca asta ma face sa ies putin din tiparele scrisului plictisitor. Sa-mi pun ochii in gand si priceperea in maini si sa tastez in asa fel incat tot ce iese ca produs final sa fie indragit de cititor. Sa vina la mine si sa-mi spuna: „Ba baiatule, ce frumos scrii… ca un curcubeu asa, si stii si tu ca astea, curcubeele, sunt cam rare in momentul de fata”.

Ce sa mai spun… M-am luat cu scrisul…

Iar daca m-am luat eu cu scrisul si voi nu prea va faceti preferinta in a citi, am o singura dorinta totusi pentru ziua de maine:

Stingeti lumina! Macar o jumatate de ora, daca nu mai mult.

made by little black dress .

Sau scoateti calculatorul asta din priza, daca nu va place.

Anunțuri
ce vrea sa zica poetu’

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s