The Others 7 martie MTR

www.myspace.com/theothersthefunk

Oamenii sunt tineri, sau ar trebui sa fie tineri cu totii, la orice varsta din an si anotimpuri. Si sa alerge, sa sara si sa strige: „Funky momma, funky shit!”.

Asa vreau sa inceapa articolul mini-cronica de astazi. La patru zile dupa eveniment. E de fapt o constatare asa ca o lectie de viata la fel de muzicala, in care sa ne dam seama cu totii in ce fel de imprejurimi locuim si ne „sharuim” momentele „priceless”.

O lectie de viata despre care mi-am dat seama exact in momentul cand am bifat primul meu concert The Others. O explozie frumoasa cu oameni unul mai frumos decat altul. Atat la voci cat si ca abilitati muzicale.

Frumos asezati, parca ganditi dinainte de un profesor de acustica „tu stai acolo, tu acolo, tu acolo in spate, putin mai la dreapta sa te vada lumea, tu acolo putin mai in spate si cuminte, dar totusi sa faci dibacii”…, tinerii de la The Others au avut parte de momente frumoase in Mtzr. S-au lansat frumos pe orbita si in urechile noastre, au condus muzica si ritmul la exact varsta si stralucirea hipioata pe care o arata. Sau ceva mult mai mult. Pentru ca de putine ori am vazut pe careva live sa faca un asa spectacol, la asa etate. Plin de culoare si de rataciri din alea armonioase, cum ii sta bine unui funk de calitate.

Si asa s-au prezentat, incat nu ne-am dat seama ce si cum devin. Sau cum or sa devina. A fost o intalnire scurta care mie mi-a picat cu tronc. Probabil ceva alintat de toata lumea muzicala, cu putin noroc, ceva rasfatat de noi in cluburile bucurestene in care sper sa revina cat de curand, pentru ca ei sunt de fapt din Brasov. Sau pentru ca ei atunci cand canta nu sunt in totalitate oameni, sunt niste forme umane foarte placute ale unor instrumente muzicale. Sau nah, invers de preferat… pentru ca pe saxofon (cate o data chiar si fluier, cand e el mai boem sau mai jucaus din fire) il cheama Alex Munteanu, pe chitarul electric il cheama Victor Stoica, pe bass il cheama cuminte Michael. Michael, fratele unei mai pline de viata voci, un fel de floare pe care intotdeauna o s-o cheme Petra. Iar pe tobe le cheama cand Flavius, cand Ardelean. Nu fac cu schimbul, doar se bat intre ele, ritmat.

Si, desigur, va mai asteptam… multumim, la revedere , pe alta data, cat mai curand:).

Anunțuri
The Others 7 martie MTR

6 gânduri despre &8222;The Others 7 martie MTR&8221;

  1. Mai om frumos…Islanda imi place pentru ca exista oameni minunati acolo. La fel ca in tot Nordul.

    Imi place Nordul, Islanda, Bjork. Fix in ordinea asta.

    Nu sunt ruda cu nimeni.

    Tocmai, ca sunt singur si imi caut niste oameni de care sa imi fie real drag. Destepti si urechi mari.

    Te-am pupat!

  2. huh? pai si eu cu ce te-am suparat? :)
    imi pare bine ca o sa te cunosc in viitorul apropiat
    sper sa ne vedem la concerte sa dam noroc si-un salut complice. daca nu la The Others (sa fim ontopic) macar la vreun Byron viitor :D (sa fim offtopic dar totusi cu puncte comune)
    si nah… Islanda este iarasi un punct comun. In care si eu as vrea sa ajung. Macar pentru prima data :)
    numai bine

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s