Anime si Miyazaki

Miyazaki e un bunic. Nascut in anii ’40, in Japonia, a ajuns un bunic. Ce si-a trait povestile impreuna cu oamenii, si inca si le mai traieste, sub forma de film, pentru fiecare din nepotii, sau nu stiu, pentru fiecare din noi, nepotii lui. Povesti cu zane, cu zei, blesteme, personaje din ce in ce mai prietenoase sau din ce in ce mai rele, animale fantastice… sau nu, inchipuiri sau pur si simplu vise, sub forma unor basme ce iti taie rasuflarea prin culoare si stralucire.

Miyazaki a ajuns, doar in cateva saptamani, regizorul meu preferat, si producatorul de anime-uri care mi-a adus in cap amintiri cu acelasi fel de bunic. Bunic povestitor ce mi-a incantat sufletul cu probabil aceleasi persnoaje, varianta romaneasca, langa un foc ce carcotea trosnind vreun lemn, la fel ca spiritul Calcifer, din Howl’s Moving Castle.

Nu i-am vazut toata colectia, mai am ceva ceva de muncit, ce-i drept, dar pana acum pot spune, pe scurt, cateva cuvinte despre multe din filmele pe care le-am vizionat si le pot recomanda multumit mai departe.

Primul vazut de mine a fost Spirited Away, ceva mai complicat ca povestire, cu o fatuca ce se rataceste cu tot cu parintii ei intr-un tinut magic. Parintii o cam abandoneaza pe fatuca, si se pun pe mancat, pe gratis, multa si multa mancare, pana se transforma in porci. Fata, Chihiro, refuza sa manance, si se aventureaza mai departe, pana da de o baie publica si il cunoaste pe Haku, baiat misterios.

De aici si pana la final e bine sa va uitati voi, intamplarile sunt din ce in ce mai surprinzatoare iar personajele din ce in ce mai ciudate. Baia aia publica tine de recreerea multor zei japonezi, unul mai murdar sau mai nervos ca altul, iar Chihiro se descurca acolo cum poate.

Howl’s Moving Castle este despre o fata indragostita de un vrajitor, care are puterea sa se transforme in zburatoare, un fel de film anti-razboi, unde primeaza dragostea salvatoare a celor doua personaje principale. Fata este transformata printr-o vraja a unei cartitoare, in batrana, iar ea, conform destinului harazit, se angajeaza exact la casa lui Howl, ca femeie de serviciu. Aici il cunoasete pe Calcifer, un spirit magic si haios sub forma de foc ce trebuie tinut mereu aprins si se aciueaza in castelul miscator al vrajitorului… Si…

Film excelent facut, aveam impresia la un moment dat ca filmul e chiar realizat intr-un tinut de desene animate, la felul cum se miscau camerele de luat vederi prin peisaj. O tehnica ce pur si simplu m-a lasat pe spate si mi-am pus multe intrebari, printre care si aia de compara animatiile americane, gen Shrek sau mai stiu eu ce film pinguinic, cu ce aveam in fata ochilor.

Princess Mononoke aduce in prim plan animalele zei, si un print blestemat cu o vraja de catre un mistret-zeu, pe care il omoara, salvandu-si astfel satul. Un Tatarigami cu serpi multi si sangerosi, care i se strang de mana astfel incat el sa-si piarda controlul.

Destinul lui il duce spre moarte, pentru ca e vrajit, dar el, prin calatoria pe care o face spre taramuri departate, isi face loc si incearca sa se salveze. Intalneste o frumoasa printesa salbatica, pe nume San (Mononoke Hime), crescuta de o lupoaica-zeita, un oras de mineri, si un fel de zeu suprem al padurii, care vindeca sau ia viata, dupa caz. Un film minunat, preferatul meu de pana acum din tot ce am vazut de la Miyazaki.

My Neighbour Totoro este exact povestea pe care intotdeauna vreau sa o aud spusa de un bunic sau de o bunica. Asa mi-am si imaginat-o, uitandu-ma la imaginile alea, asa am si trait fiecare scena. Personajul central este, cum zice si-n titlu, Totoro, ceva blanos si mare, cu ditamai burtoaia, pe care poti sa te culci si sa dormi pana duminica dimineata, asta in caz ca te-ai culcat de marti sau de miercuri. Si sa sari asa ca pe o canapea imensa si pufoasa, jucandu-ti ochii ca unui copil poznas.

Poti sa zbori, poti sa calatoresti cu pisica-autobuz, poti sa cauti fiintele alea mici si negre care fac dezordine prin casa pana ti-o invechesc, in urma unei discutii elaborate intre miile de ele… si asa mai departe. Un film pentru copii excelent, care mi-a reamintit multe din poznele pe care le faceam la tara (probabil si de atunci am inceput sa scriu grozaveniile mele cu huhurezu’ si cu broastele testoase).

In fine, mai multe nu pot sa scriu, pentru ca mai multe cuvinte daca as folosi, ar strica toata recomandarea. Dar merita. Cel putin pentru mine, care aveam multe prejudecati in defavoarea anime-urilor, a meritat din plin. Si cum ziceam, la filme faine, eu plang. S-a intamplat si in cazu’ de fata. O sa va dati voi seama la care dintre ele :P

Anunțuri
Anime si Miyazaki

2 gânduri despre &8222;Anime si Miyazaki&8221;

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s