Marsul pinguinilor cu basma sau fara

Bine ca mi-a amintit Dragos:

M-a incantat si ma incanta sa aud asemanarea asta intre o masa mare de oameni si fiintele alea care se perinda pe la Polul Nord. Mai ales acum, ca se apropie iarna si fiecare se buzunareste sa-si gaseasca loc cald pentru maini sau isi trage gulerul mai aproape de gat, pentru a concepe in caldura lui o piroteala placuta.

Se intampla cam in fiecare zi treaba asta, atat la metrou, in pasajele alea imense de la Victoriei sau Unirii cat si in tramvaie si autobuze. Fiecare impingandu-se, mai comod sau mai nesimtit, in omul de aproape, pentru a ajunge cat mai repede la iesire sau la intrarea in alt metrou sau autobuz… sau mai stiu eu ce. Ganguriri zgomotoase si repetate ii acompaniaza, ceva gen manele in telefoane amestecate cu ghiozdane chiraind a scoala de dimineata. Sau e pur si simplu liniste atunci cand te gandesti sa fie liniste, si din gramada aia mare de oameni iti vine in urechi o simpla si haioasa sonerie de telefon: „Maaaamaaaaa, maaa maamaamaaa maaaaaaaaa…!!! Mi-e foaaaaame maa maaaamaaaa maaaa!!”.

In tramvai, cel putin in 41 ala cu care ma intorc eu acasa, incepand de la sase seara, e prapad. Pinguinii tocmai atunci isi depun ouale, iar masculii se inghesuie sa si le pazeasca. Altii mai morocanosi sau invidiosi, nu stiu sa spun cum devine cazu’, se inghiontesc sa le fure. Si iaca asa, fiintele care se supara sunt tot babutele pinguin (acei pinguini cu basma), care mai dau si cu cate-o umbrela in ceafa (nu mi-am explicat niciodata cum de se pot misca asa de agil cu umbrelele alea, dar asta e inca un mit, pe langa salariul Escai si ce numar port eu la pantof). Cearta generala, si dupa trei statii se elibereaza toti, dandu-si drumul pe imas, in fata masinilor claxonand de zor. Ele nu inteleg ca, iesind dintr-o asa mare gramadoaie, singurul sentiment e dulcea libertatea cu aer curat si poluat de Bucuresti. Nu ala transpirat de tramvai inghesuit pana la refuz, model „cutia de conserve”.

Marsul continua catre casa, unde fiecare isi are rostul in liftul lui. Cu alti cinci vecini-pinguin care nu stiu sa astepte ordonat in fata usii, sau cavernei de pinguin mai nou la mine in bloc, asa de bine si de aratos arata. Mai ales cei cu „sacosi de rafie”, acele prelungiri ale bratelor de pinguin, pline cu vin de tara care abureste a miros de tara si saci aerisiti. In acelasi fel urca, asa, cate trei odata, in acelasi fel coboara, primul ala din spate.

Apoi, caldura pinguinilor de casa se aciueaza in vreo plapuma, sau intr-o gustare fierbinte, pentru gat, pentru ca nu-i asa… fiecare pinguin isi are cantecul inimii lui, si trebuie sa se faca important cumva… Asa, ca oamenii in viata de zi cu zi. Din metrou, tramvai, autobuz, caruta cu doi cai…

Anunțuri
Marsul pinguinilor cu basma sau fara

2 gânduri despre &8222;Marsul pinguinilor cu basma sau fara&8221;

  1. si totusi cam slaba productia de sacosi de rafie. si nici pungile de plastic cu calendare nu prea mai sunt. of.
    in schimb din ce in ce mai multe ciocate la badigarjii de metrou… priceless!

  2. transp zice:

    productia de sacosi de rafie isi are reprezentantii la tara, pleaca prin septembrie, se intorc peste o saptamana sau doua cu vin de vrancea, chestii de murat si altele, facute pastrama
    pungile de plastic cu calendare sunt la vanzare in Piata Veteranilor, stiu sigur de aseara
    iar ciocatele…da, dorm pe cate trei scaune avand un gras grena la purtator

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s