Cafea fara miros de nimic

Multora dintre noi ne trec ganduri si ocupatii diferite, dar foarte putini stiu sa le si puna in practica.
Se spun prea multe vorbe in care unul si altul se chinuie sa zica faptul ca e chinuit in fiecare zi de acelasi si acelasi subiect. Dar numai el stie ce e aia munca de fiecare zi?
Nu, mai stiu si altii cum functioneaza si de ce. Ce trebuie semnat si in cat timp. Cat suflet trebuie pus intr-un crampei de hartie, intr-un CD scos de demult la rampa, intr-un vers si apoi intr-o increngatura de versuri ce vor forma, la noi, aici in spatiu, o melodie.
Apoi multe si multe alte melodii, care vor subjuga si vor atinge corzile nu numai ale chitarilor, vocilor care le canta… ci a inimilor. In toate formele si marimile, iar mai presus de orice, consistenta si cantitatea lor.
Sa ne fie cu inteles. Un om nu se pune in standby, atunci cand el asteapta cu sufletul la gura, animat de vorbe goale, care sunt continuate zi de zi de aceeasi „am transpirat in fiecare zi”. Nu, un om trebuie ranit in cuvinte, in priviri, cu lucruri certe, lucruri mai mult decat sigure, pentru ca altfel, dupa o vreme, va rabufni, si chiar daca spune ca ii pare rau despre lucrul asta, el tot rabufnit ramane, si neimpacat cu soarta.
Pentru ca in cazul de fata a pus suflet intr-o prietenie. Prietenie ce se intinde nu pe un om, nu pe doi si nici pe sapte. pe zeci de oameni cu care isi petrece cea mai mare parte din timp, aproape zilnic, de doi ani de zile. Si-i indrageste, si se uneste in fiecare zi cu acelasi gand si aceeasi simtire cu ei.
Sigur, se mai cearta, copii suntem si asa voi ramane, copil, probabil un papa-lapte, probabil un sugaci si-un coate goale, care priveste tamp la oameni mari si-i face sa se creada mai mult decat perfectul. Sau prefectul. Sau orice.
Un lucru insa copilul ala din noi, uraste. Si de acel lucru oricine isi da seama.
Ce e aia prietenie, in ochii tai? Ce e aia respect fata de oameni? Ce e aia ranit sufleteste pentru simplul fapt ca esti mai ambitios?
Se pot face doua lucruri deodata si in acelasi timp, cu foarte mare placere si pasiune, doar din simplul fapt, si cel mai puternic, ca tii la un prieten, si la un semen al tau. Iar nu la ingamfarea unui moment prin care ti se vireaza capital social in buzunare.
Oare cand isi va da fiecare om seama ca mai presus decat orice e dragul de cel de langa tine? Oare cand se va dumiri ca ala care merge poate fi si ala care sta, cu ochii inlacrimati, in orice moment, langa tine, cu un umar sau chiar amandoi, aproape?
Nu, daca nu se poate, nu se poate, si asa va ramane ca nu se va intelege niciodata ce am vrut sa spun.
Dar am scris, pentru ca doare sa stiu ca exista oameni care pun pret doar pe vorbe care nu pot fi inghitite la fel de mult precum sunt bagate cu forta in niste alti oameni care se simt supusi.

Multumesc. O zi buna si-o cafea tare.

Sa ne bucuram de melodii si sa le cuvantam in lung si-n mare.

Anunțuri
Cafea fara miros de nimic

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s