funky stuf

Pentru ca s-a intamplat sa fie si un Stufstock in aceasta vara, mai rapid pus in aceeasi locatie (Vama Veche) decat in anii precedenti, si anume 16-19 august, am si eu ce spune.
Si anume ca nu am fost la toata editia. Motive mai mult sau mai putin misterioase, ce nu pot fi spuse asa, pe post, decat cu acordul tovarasilor de suferinta intr-ale corturilor falfaind pe malul unei mari limpezi, linistite, racoritoare, bronzante si pline de… vertebrate miscatoare.
Si sa nu mai lungim vorba. Am fost in ultima zi de Stufstock, de fapt in ultima seara. Cum am ajuns, am si purces spre scena mare. Unde Dutevino deja isi faceau de cap pe scena. Cu o instrumentatie de te dadea pe spate. Cel putin bas-ul era de pe alte meleaguri, si e bine sa ramana si in continuare, tot asa. Vocea tipei nu-mi place nici acum, dar ce sa-i faci…
Apoi Farfarello. Pentru cei ce nu-ntelege, Farfarello este trupa violonistului Mani Neumann, omul ala de la Phoenix, de face din vioara o chestie spectaculoasa. Sau vioara face din el o papusa de paie care misca si se unduieste, nu-mi dau eu bine seama pe moment. Foarte faini acolo la Stuf, foarte veseli cu totii (pana si percutionistul ala tibetan era in ton cu atmosfera).
Butterflies in My Stomach. Pentru mine, frumosii astia sunt dulceata de visine pentru fiecare dimineata. Se ia felia de paine, se pune cd-ul in unitate, se apasa play, si se bea cu ceai.
Ceea ce nu este prea valabil si pentru prestatia de la Stufstock. Nu stiu, ceva a lipsit din vraja. Si gandindu-ma la faptul ca si la editiile anterioare ale aceluiasi festival au facut ditamai spectacolele, incet incet imi dau seama de ce si cum.
Si anume au introdus in programul lor ceva ce nu multe formatii de la Stuf fac. Dansatoare, si o animatie foarte misto pe fundal. Animatia ca animatia, dar dansatoarele erau de pe alta planeta si venite pentru alt festival. Cel putin, auzind eu versurile si tragand cu ochii la ce se vedea pe scena, dansatoarele respective numai asta faceau. Luau toata audienta cu dansurile lor, in cea mai mare parte, si lasau vocea (Maca a fost superba ca intotdeauna) sa cante ca din umbra. Ori asa ceva chiar nu voiam, si chiar nu ma asteptam.
In fine… sper sa nu se supere care s-o supara vazand cele ce am scris eu aici, dar este parerea mea si mi-o asum.
Tuba Project. Trombon pe baza de chitara bas. Mai tare decat atat nici ca se putea. Alex Harding magistral, Lucian Ban in transa la pian, tobarul ala dadea clasa oricarui Tony Montana, ce mai… Funk la trompete.
Si fiindca funk-ul e cuvant magic, urmeaza „the inventors of the genre”, si anume Defunkt. Formidabil! Nu m-am mai zbantuit de mult pe genul asta asa de abitir. Plus observarea spectacolului de pe scena. Cuvant cu cuvant si ritm cu ritm. Bas-ul (cred ca o sa am vise cu basi, odata si-odata), cel putin fiinta aia care tragea de corzi acolo, zici ca se juca piesa de piesa. Senzatia serii.
Asta normal, credeam cu totii, si ne-ar fi placut sa credem in continuare, asa in ingoranta noastra de stufstocisti care vad si observa tot ce-i mai tare si mai maiestuos, apoi pleaca obositi sau plictisiti spre patuceanurile sau corturile lor, lasand ultima trupa ce vine, cu un prelung oftat de „Saracii, nu o sa-i mai asculte nimeni…”
Si dupa energizantii de la Defunkt au aparut moldovenii de la Trigon. Prima melodie. Ceva linistit, de spuneam in gand „Mai stau cinci minute si plec, m-am plictisit…”. Gandire proasta de om care nu are incredere.
Trece primul minut. Al doilea, al treilea… Minutul patru incepe sa rasune jucaus dintr-un fluier si-o viola (Anatol Stefanet).
Punct. Iar in punctul asta, care s-a transformat in seara respectiva intr-un ditamai concertul, si apoi un bis pe masura, am inclus tot si toate starile. Alea moldovenestile, banatenele, oltenestile, dobrogenele, americane si chiar… japonezele. Foaaarte placuti omuletii, si daca nu erau scaune in sala, lumea toata se simtea multumita si bucuroasa ca pe tot timpul concertului a putut sa stea si sa savureze un spectacol ca pe un adevarat exercitiu de final. In picioare.
Asadar… asta a fost si probabil va mai fi si la anul, mai mult sau chiar si mai misto. Asteptam cu sufletul la gura si ne lasam dusi de val, de clipurile youtube de la editia asta, si cel putin eu, de parerea de rau ca nu am fost la toata dementa de s-a intamplat.

Si sa mai pun si sare pe rana, iata!

Anunțuri
funky stuf

Un gând despre &8222;funky stuf&8221;

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s