Sighi Sighi Bang Bang!

In minunata lume a lui Pastaie(iar acesta sunt eu) au aparut oameni multi. Oameni multi, de o parte si de alta a sentimentelor de tot felul, care mai de care mai interesanti in cuvinte, propozitii, poze si licurici in gandire. Si cu cat sunt mai multi licurici in gandire, cu atat mai mult apar oameni noi si dispar oameni vechi.
Ce vreau eu sa spun reprezinta schimbarea. Schimbarea de orice fel, atat vestimentara, atat de tipic, de gen, de culoare, de gand, de „feeling”, schimbarea de ordinul imprevizibilului, pentru ca oameni inteligenti avem si suntem mandri de ei.
Ce te faci insa cand dintr-un eveniment ca Festivalul Medieval Sighisoara 2007, la care te astepti sa vezi lucruri misterioase, interesante pana peste cap, cavaleri la tot pasul, aparand domnite mai frumoase decat propria lor poza in Photoshop-ul revistelor de moda, dai peste o gramada dezordonata de mici evenimente, toate asezate ca buticurile de acum nujtiu cati ani, din Bucuresti, de pana sa vina Basescu la primarie.
Ma rog, frumos a fost, nu am ce zice. Dar totusi, excluzand faptul ca, pentru prima data mergand acolo, nefiind familiarizat cu locul si asteptandu-ma la o cetate inaltata ca o scena din „Apus de soare” cu tot cu George Calboreanu in ea, cu dealuri si paduri pe unde sa ma catar si sa cutreier pana imi ieseau picioarele pe urechi (astea aflandu-se afara din cetate si da, exact, la fel si picioarele), tot ce am vazut a fost o mare… inghesuiala.
Nu sunt mare povatuitor(inca), sa pot spune „Mai copii, nu asa se face, sa va spun eu cum si in ce fel, ca mi-i drag de voi si ma doare sufletu’ uitandu-ma la cogeamite gugumania!”, dar, totusi… Se putea muuult mai bine. Mai ales ca am auzit, ca de la prima editie, care a fost „the best”, incetul cu incetul s-a dus, vorba lui Birlic si a unor vandalizatori de forumuri (cine stie cunoaste), „dracului judetu’!”.

Sa recapitulam:
In primul rand am calatorit cu trenul 6 ore, si am dormit ca o carpa plouata tot drumul. Adica adanc, nesimtit, in vorbe romanesti. Trezit din cautari prin vise, mi-a placut, aproape de Sighisoara, tot tabloul. De podis si dealuri inalte si nu prea, acoperite de verdeata, de ruine cetatui, de paduri cat vezi cu ochii. Plangeam in sinea-mi dupa Feldioara bunicilor mei, dar n-am spus la nimeni, sa nu se deconspire ca nu-s barbata Zoe. Pur si simplu admiram cu sufletul incarcat de melancolii, cand colo, cand acolo, cand uitandu-ma pe un geam de tren, cand pe celalt, de vis-a-vis.

Apoi casele. Adunatura aia de locuinte, care treptat treptat luau in altitudine. De parca, oameni fiind, cetatenii s-au certat intre ei ceva de genul „Tu ai casa acolo, ah? Eh uite, eu o construiesc ceva mai sus si o sa fie si mai frumoasa, sa-mi cada ochii daca nu!” Si-n adevar, cearta asta s-a adeverit intr-o multitudine de culori care de care mai minunate, ardelenesti neaose, atunci cand m-am apropiat mai cu de-amanuntul, de mi-era mai mare dragul.
Adica da, asta este frumos in Sighisoara. Casele. Am pus special cuvantul asta intr-o singura propozitie terminata cu punct tocmai pentru a evidentia ce am de spus. Mai, au oamenii astia niste asezaminte de iti lasa gura apa. De parca, plimbandu-te pe strazile si stradutele alea, din cetate si nu numai, tot timpul ai spune „Ok, eu vreau sa stau acolo! Ba nu, acolo, ca-i mai frumos! Aaaah, ba nu! Acolo, ca-i si mai grozav!”
Si de plimbari am avut parte.
Asta pana sa-mi dau seama, cu toate ca am fost avertizat, ca in timpul si in locatia festivalului, e cald de iti iese inima prin camasa. Nu sunt genul care cere o bere rece, dar in clipele alea, vazand atata lume si simtind atata naduseala, m-as fi scaldat, cu tot cu nas, urechi, intr-un mare butoi de nu fac reclama ca se-aude. Iar faptul ca tot ce ma inconjura era pus sub semnul „Locul acesta este ocupat pana la refuz!”, m-a dus la exasperare. Exasperarea luand o forma cumulata cu oboseala din timpul saptamanii si terminandu-se cu un somn de 4 ore, la oamenii unde am fost eu si prietenii mei cazati (am fost cazati la un cuplu foarte placut si saritor in ajutor, plus un copil, daca nu atomic, haios tare).
Pana sa adorm, am facut o plimbare prin cetate, sa aflu ce si de ce este laudat festivalul asta medieval asa de tare. Si peste ce am dat? Peste oameni. Oameni din toate cotloanele tarii, care de care mai pestrit in exprimare si in port, luand cu totii, spre sfarsit de „expozitie medievala”, un accent foarte interesant si stalcit de ardeleneasca lunga.
Bratari, cercei, chitari, muzici, palarii de cowboy ce nu-si au rostul, fluierase, oameni cu fluierase, Dracula, bomboane cu Dracula, restaurante cu Dracula, case cu Dracula, mai lipsea un McDracula si totul era perfect. Peste tot. Intr-o caldura insuportabila in care se topea si diamantul, daca-l puneai in grupul de oameni care te inconjura.
Fetele, normal, se aflau in Raiul pe Pamant. Atatea brizbrizuri hipioate n-a mai pomenit estul salbatic de cand lumea, si toate fiintele de acest gen erau pur si simplu mirate si minunate de frumusetea culorilor. Normal, si baietii, printre care ma numar, dar nici chiar asa. Sticlirea aia din ochi, cu „Vreau aia! Aiaaaa e mai frumoasa, uofff!” nu putea sa ajunga la mine. Ma rog, treburi si tremuri feminine, intr-un mare supermarket hipiot.

Cum spuneam, am dormit patru ore. Dupa care, molcom, am pornit iar la drum de seara prin cetate, impreuna cu iubita si cativa prieteni.
Mai lejer, am observat din nou minunatele case si frumoasele ziduri ale cetatii.
Apoi miros de bere amestecat cu miros de praf, de suberek si muuult kurtos colak sau cum s-o numi chestia aia intortocheata si unsa cu zahar. La care se formase public un sfert din publicul lui Mircea Baniciu de concerta frumos pe-o scena dintr-o poiana. Sau poiata. Sau whatever. Pentru ca nu se putea vedea si auzi nimic bine.

Urcat pe un delusor abrupt ce se termina intr-un zid, am urmarit, cu ochii dilatati, luminile oraselului. Mic, mic, dar cu puteri nebanuite intr-ale rusticului ademenitor de melancolii. Lumini la geamuri si lumini in fiecare felinar, urcand in trepte catre o alta lumina. Aceea a lunii, aproape plina. Facute toate sa dea drumul la ganduri, la frici, iubiri, hotii si fericiri.

Inapoiat din nou in lumea reala si brusca, coborand in cetate, am fost placut impresionat de o ceata de cantareti ce proveneau dintr-o secta de oameni ce se vor fericiti. Un „Hare Krishna, Hare Hare!” cum n-am mai auzit pana atunci, in momentul ala. Cantat la chitari, la spineta si la tobite. Apoi o fata frumoasa foc, dar foc, care se juca cu focul, facand scheme si artificii de ti se-ncrucisau ochii. Si cantari „La Boema”, dupa cate am inteles, o ridicatura de teren, de fapt, unde se aduna o multime de tineri sa isi arate maiestriile vocale si instrumentale invatate peste anii precedenti.

Plimbare pana sus la Manastire apoi, un loc misterios, adica da, mai ales noaptea, dar e bine sa iei aminte si pe timp de zi la ce poate sa-ti spuna imaginea.
Si coborand pe scarile legendare ale Sighisoarei, am ajuns, din nou, in cetate. De unde, dintr-un gang perfect ascuns ochilor, si care la prima impresie iti da aparenta unui hot abia iesit in evidenta, rasuna un beat de house. Si apoi niste oameni cu maneci suflecate si camasi sclipitoare, specia Manelistus Curicularis iesind vociferand din incinta. Mi s-a stricat visu’. Total si ireversibil. Exact in momentul ala.

Dupa care am dormit. Si am visat ca totul e frumos, ca ma catar de unul singur in turnul cu ceas si ca vad totul, si trasez linii linii sa vad distantele catre marile orase ale lumii, apoi ca agat trecatori cu un targ de poezii facute la minut (pacat ca n-am avut hartoage la mine), ca totul e racoros, si ca nu ma dor picioarele de la atata mers, si ca nu sunt lasere in cetate, si ca nu e Dracula omul meu de baza, atunci cand pot sa fac reclama unei Romanii destepte, sau in devenire. Si ca nu sunt manelisti si hauseri in Sighisoara nununu!

Si apoi m-am trezit si nu a fost asa, dar macar am avut bilet cu loc in trenul de intoarcere.

Si-am incalecat pe-un accelerat si am terminat.

Melodie ce mi-a incantat auzul si vederea mai de-acum o saptamana. Dedicatie pentru toate ce-au trecut, iac-asa.

Anunțuri
Sighi Sighi Bang Bang!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s