Sinucigasul (Malaele style)
Daca printr-o oarescare gandire de om vinovat ca viseaza, mintea ta isi face picioare si vrea sa scape de tot ce reprezinta obligatie si sa plece incotro o vedea cu ochii, apai… sa se ia dupa modelul omului de mai sus. Acolo unde esti numai tu si viata de dincolo de firele de iarba, acolo unde singura muzica e concertata de vreo mierla sau de vreo ceata de vrabii certarete pe o singura boaba de padure, acolo e cel mai bine. Si probabil cea mai galagioasa liniste de care vei avea vreodata parte. Si pe care o s-o adori.
Desigur, ai nevoie de suflete langa tine dupa un timp, esti tras inapoi de un fir de ata invizibil… dar… “what the hell??”. Esti aici, chiar daca numai cu ochii mintii, si visezi, gandesti de unul singur, poti sa strigi si sa vorbesti cu personalitatile tale multiple in asa fel incat sa va intelegeti sau sa va certati de minune. Ca o armata din care numai tu iesi invingator… impreuna cu tine insuti.
Si care poate fi cel mai frumos dar decat libertatea neconditionata intr-un loc pe care incetul cu incetul lumea incepe sa-l asimileze, in contra scaparii de… societate si de implicatiile ei.
“I’m going to Alaska!”. “Alaska, Alaska?”… “In the wiiiiild…”
