ce vrea sa zica poetu’

Pur si simplu am uitat de cand am scris ultima data pe blogul asta. Poate ca trebuia sa mi se induca starea asta de mahmureala “de dupa o bere” (aseara am fost la un concert Byron care a sunat excelent); poate ca trebuia sa fie o zi din aia de munca in care printre pauze putine si mici sa inscriptionez putin cate putin pe interpanza vreun cuvant, o propozitie, vreo fraza sau doua, ce-mi trec prin cap. Pe urma iar si iar pana se face vreun text din ala (in)coerent.

Cert e ca acuma eu scriu. Si pe moment ce scriu, imi trec prin minte atatea idei incat mi-e foarte usor sa le trec pe toate pe foaie, dar foarte greu sa le exprim in asa fel incat sa sune atragator.

Poate ca despre asta este vorba atunci cand scrii bloguri. Sa scrii si sa devii un magnet de pareri. Daca nu iti iese cu frumosul, atunci incearca in alt fel, cu uratul. Magnetizarea asta sa atraga si puncte pro, si contra. Sa faci pamflete e foarte usor, ne-am nascut si am crescut cu acest lucru in sange. Totodata si cu subtilitatile care ating muuult mai rau decat sinceritatea, spusa direct, pe fata.

Eh… Dar de ce sa ne invartim dupa deget? Sau degete? Sau toata mana?

Mie imi place sa scriu pentru ca imi doresc sa fiu citit. Altfel, daca nu as vrea sa fiu citit,  dar totusi mi-ar fi placut sa scriu, probabil as fi inceput un caiet A4 si l-as fi terminat. Pe urma altul si altul, ca la varsta de 15 ani cand am pornit o asa ceva si imi iesise jumatate de nuvela cu o poveste legata de piese de sah. Asa, umanizate, descrise intr-un hal prea descriptiv incat fiecare cuta avea o caracteristica psihologica. Dar m-am lasat, ca adormeam, si ma gandeam ca si cine ar fi citit respectiva nuvela ar fi adormit la randul lui. Aveam nenumarate Almanahe de sah pe care le citeam inainte sa adorm, si mai toate erau pline de povesti din astea. Asa ca de ce inca una?

Probabil ca asta ma face sa ies putin din tiparele scrisului plictisitor. Sa-mi pun ochii in gand si priceperea in maini si sa tastez in asa fel incat tot ce iese ca produs final sa fie indragit de cititor. Sa vina la mine si sa-mi spuna: “Ba baiatule, ce frumos scrii… ca un curcubeu asa, si stii si tu ca astea, curcubeele, sunt cam rare in momentul de fata”.

Ce sa mai spun… M-am luat cu scrisul…

Iar daca m-am luat eu cu scrisul si voi nu prea va faceti preferinta in a citi, am o singura dorinta totusi pentru ziua de maine:

Stingeti lumina! Macar o jumatate de ora, daca nu mai mult.

made by little black dress .

Sau scoateti calculatorul asta din priza, daca nu va place.

Adica eu (dvdrip) aXXo.avi

Multumesc pentru acest inceput de poveste lui Tranda. Care si el ii datoreaza leapsa vesnica lui Cougar.

De la Tranda am aflat ca i-ar placea sa traiasca in niste filme. Mi-ar placea si mie sa traiesc in filmele pe care le vrea el, dar eu nu le-am vazut pe toate, asa ca am sa mai rontai niste floricele pana ma hotarasc.

De exemplu, as vrea sa traiesc in filmele la care nu adorm. Sau… mi-ar fi de foarte mare ajutor sa zic macar un “hello” intr-un moment dintr-un film, in care se plange. Sau vreun punct culminant din ala in care se impusca sau ea ii striga lui “Criminalule, era fractu’!”.

Sau in Naruto, pentru ca pot avea abilitati legate de natura. Imi ajunge cat casc gura la ce tehnici folosesc aia ca sa ii bata pe ceilalti rai. Vreau si eu. Chiar vorbeam acum cateva minute de “temptation tehnique”.

Sau in vreo emisiune de pe Discovery. Myth Busters. Sau Brainiac. In care sa testez ciorapii de lana (care aluneca muuult mai bine decat cei de bumbac).

Saaau… in Lord Of The Rings. Un var mai indepartat de-al lui Merry sau Pippin. De-ala micu’ asa care sa se tina de astia doi: “Hai ma, luati-ma si pe mineeee, maaaa!” sau vreun elf pitic, care sa-i tina mantia lui Gandalf.

In Star Wars nu, ca ma dor ochii de la luminile alea colorate. Nici in Harry Potter, ca la ce indemanare am eu, ma paleste vreo bila de-aia de quidditch si ma trezesc abia la sfarsitul cartii. Cu un cartof in loc de ochi.

Dungeons And Dragons da, ca-mi place de Jeremy Irons. Dragon Heart, pentru ca imi place dragonul cu vocea lui Sean Connery. Shrek, unul din cei trei purcelusi (Charley, Barley, and the other one).

Intr-o telenovelaaa, ca s-o stric.

Intr-un videoclip de Peter Gabriel, cu toate ca si intr-un spectacol live mi-ar placea; 2D din Gorillaz… pfff.

Sau in Islanda. Acolo nu e film, e de film. Chiar si de poze pe film.

Dau mai departe la Di, nu inainte de a posta ceva:

La revedere si in curand pe ecrane… hihi.

Interzisele

Tot ce-i interzis, e bine sa-l mananci, sa-l faci sau sa-l bei de cel putin o data. Sa invete toti copiii:

Interzis e sa bei apa rece de la fantana, dupa ce alergi ca descreieratul cu ceilalti copii, care culmea, si ei transpira. Ca vine o tiganca pe nume Amigdalita si-ti taie niste chestii acolo in gat si faci buba si te doare.

Interzis e sa mananci paine de-aia facuta la cuptor. Adica asa, gata iesita din incubatorul de paini, caaalda, cu mirosul ala de faina putin arsa… pe alocuri, in moleculele care miros cel mai puternic si mai imbietor si mai… bunicesc asa. Un coltuc (ce-mi place cuvantul asta, include toata esenta si gustul unui coltuc propriu-zis) rupt cu mana, frumos, salbatic, cu pofta.

Interzis e sa mananci un pepene mare inainte de culcare, asta ca sa rimeze. Asa cum am facut eu cu Diana si Alex. Verii mai mici. Rezulta un mare… pipi. Exact in locul interzis chiar si de noi. Patul. Care si acum mai are o pata de-aia mare (mersi, oaie).

Interzis e sa stranuti sau sa tusesti fara sa iti tii mana la nas. Sa-i spui asta unuia cu doua sacose pline de Carrefour sau de Billa in mana dreapta si restul de Cora si o chiuveta de la Practiker in mana stanga. Stranutatul intens e libertate. Abtinerea de la stranutat e “end of your life”. Zice statistica. Ia sa citim.

Interzis e sa nu saluti batraneii din bloc. Adica tot aia care arunca dupa tine, de la o departare (pardon, inaltime) de 3 etaje, cu cartofi si coltuce de paine tari, pentru ca bati mingea in fata blocului si faci galagie… ca orice copil.

Interzis e sa imbratisezi lumea pe strada. Iti dau astia voie doar cu aprobare. Semnaturi, buletine, oficialitati si alte documente. Iar saracul om emo (e om nu? adica…), parca-l si vad tot asteptand la Universitate, distrugandu-si vena cu vena, doar-doar o veni vreun hippiot sa-l intrebe de sanatate. Adica voi sa va imaginati un dialog de genul: “Free Hug?” “Daaaaa, oooo, daaaa… dar mai intai… o intrebare (stai sa-mi pun vena la loc, stii, doar m-am muscat aici… cum faceai si tu ceasuri cand erai mic)… Ai aprobare, nu?”

Si desigur, multe altele, care iti pot schimba lumea, iti pot da fericirea implinirii lor, dar sunt anumite obstacole prin care daca nu treci, nu afli ca lucrurile alea sunt interzise, de fapt. Logic.

Un plus mic: interzise sunt si manelele la maxim si fara numar la 3 dimineata in blocul 103, sc. A, ap. 47, dar aia sunt bezmetici. Sau mutzufani. Nu intra in nici o categorie placuta.

Si… da. Dar mai intai, sa citim multe lucruri si sa invatam. Pentru ca astea erau interzise odata.

Si cei de la magazinele enumerate mai sus sa stie ca imi place La Fourmi. Multumesc.

Codac moment (2 & 3)

Azi, in metrou, mirosea puternic a placinta cu dovleac.

Azi, in metrou, statea o aschimodie intre doi grasi imensi. Aschimodia se numeste (inca, bine c-am scapat) Transp si nu-i era prea bine.

Grad

Azi am dat test de grad.

Intrebare in multitudinea de:

Unui nufar ii trebuie 30 de zile sa acopere suprafata unui lac. Tinand cont ca nufarul isi dubleaza in fiecare zi numarul, cat ii ia sa acopere jumatate din lac?

Multumesc testuitorilor pentru acest moment destinzator.