TV of Tomorrow
Sau cel putin asa se gandea prin anii 60-70 despre televiziune:
Si pentru ca totul sa fie frumos, stau si ma gandesc. Asa… la ce-a trecut.
Si mai ca-mi vine sa mai traiesc de vreo suta de ori aceleasi intamplari. Nu sa le repar, nu sa le schimb, sa le am asa, nemarginit, infinit, repetat, calculat, trait, patabim, patabum, etcetera. Si iarasi de la capat.
Pentru ca esti frumoasa, cuminte, atat de cuminte ca-ti sta minunat cand esti zvapaiata sau nervoasa. Sau chiar ganditoare la ale tale acolo.
Si pentru ca pupaturile spun multe, de felurite feluri si chiar copilaresti, eu te sarut pana si in scris. Asa, intr-o joaca de degete prin par, printre degetele tale, printre maini si prin priviri. Tot ale noastre.
Si daca spuneam aseara ca “Sa dea Doamne-Doamne sa ne mai suportam un an, doi, trei, patru, puncte-puncte, enplusunu…”, apai, sa stii ca e din inima. Cum din suflet a fost si 8 aprilie de anul trecut.
La multi ani noua, asa, de inceput, si sa mai dea Doamne-Doamne sa-l contrazicem pe talambul ala din Laptarie cu piesa lui de 3 ani de zile.
Multumesc…

Daca printr-o oarescare gandire de om vinovat ca viseaza, mintea ta isi face picioare si vrea sa scape de tot ce reprezinta obligatie si sa plece incotro o vedea cu ochii, apai… sa se ia dupa modelul omului de mai sus. Acolo unde esti numai tu si viata de dincolo de firele de iarba, acolo unde singura muzica e concertata de vreo mierla sau de vreo ceata de vrabii certarete pe o singura boaba de padure, acolo e cel mai bine. Si probabil cea mai galagioasa liniste de care vei avea vreodata parte. Si pe care o s-o adori.
Desigur, ai nevoie de suflete langa tine dupa un timp, esti tras inapoi de un fir de ata invizibil… dar… “what the hell??”. Esti aici, chiar daca numai cu ochii mintii, si visezi, gandesti de unul singur, poti sa strigi si sa vorbesti cu personalitatile tale multiple in asa fel incat sa va intelegeti sau sa va certati de minune. Ca o armata din care numai tu iesi invingator… impreuna cu tine insuti.
Si care poate fi cel mai frumos dar decat libertatea neconditionata intr-un loc pe care incetul cu incetul lumea incepe sa-l asimileze, in contra scaparii de… societate si de implicatiile ei.
“I’m going to Alaska!”. “Alaska, Alaska?”… “In the wiiiiild…”