Thinking from a cup of tea
mai 11, 2008
mai 10, 2008
aprilie 29, 2008
aprilie 8, 2008
Noi suntem cerul si cerul este noi
Si pentru ca totul sa fie frumos, stau si ma gandesc. Asa… la ce-a trecut.
Si mai ca-mi vine sa mai traiesc de vreo suta de ori aceleasi intamplari. Nu sa le repar, nu sa le schimb, sa le am asa, nemarginit, infinit, repetat, calculat, trait, patabim, patabum, etcetera. Si iarasi de la capat.
Pentru ca esti frumoasa, cuminte, atat de cuminte ca-ti sta minunat cand esti zvapaiata sau nervoasa. Sau chiar ganditoare la ale tale acolo.
Si pentru ca pupaturile spun multe, de felurite feluri si chiar copilaresti, eu te sarut pana si in scris. Asa, intr-o joaca de degete prin par, printre degetele tale, printre maini si prin priviri. Tot ale noastre.
Si daca spuneam aseara ca “Sa dea Doamne-Doamne sa ne mai suportam un an, doi, trei, patru, puncte-puncte, enplusunu…”, apai, sa stii ca e din inima. Cum din suflet a fost si 8 aprilie de anul trecut.
La multi ani noua, asa, de inceput, si sa mai dea Doamne-Doamne sa-l contrazicem pe talambul ala din Laptarie cu piesa lui de 3 ani de zile. 
Multumesc…
